Herpes bucal și labial: de ce apare și cum se tratează

Herpesul bucal și labial, pe scurt

Herpesul oral este asociat în principal cu HSV-1; aceasta este o descriere generală, nu identificarea tipului viral la fiecare pacient. După primul contact, adesea în copilărie, virusul nu părăsește niciodată corpul. El se retrage într-un ganglion nervos de la nivelul feței și rămâne acolo latent, gata să se reactiveze când apare un factor favorizant.

Prima infecție poate trece neobservată sau, la copiii mici, se poate manifesta zgomotos, cu febră și numeroase ulcerații dureroase în toată gura, o formă numită gingivostomatită herpetică. Reactivările ulterioare sunt mult mai limitate și apar tipic pe buză, sub forma unei leziuni cunoscute popular ca bătaie de vânt. Infecția este extrem de răspândită: potrivit estimării Organizației Mondiale a Sănătății pentru anul 2020, aproape două treimi din populația globală sub 50 de ani avea infecție cu HSV-1, orală sau genitală. Estimarea nu descrie proporția cu leziuni labiale active.

De ce apare herpesul pe buze?

Reactivarea poate fi asociată cu anumiți factori, dar cauza unui episod nu se identifică întotdeauna. Lista de mai jos nu stabilește un clasament, o scădere a imunității în fiecare caz sau un tipar predictibil pentru fiecare persoană.

• Soarele și frigul. Expunerea la soare este menționată de OMS ca posibil factor; probele citite aici nu stabilesc frigul și vântul drept cele mai frecvente declanșatoare.
• Febra și infecțiile. Boala sau febra sunt menționate de OMS ca posibili factori de reactivare; nu orice răceală sau gripă provoacă un episod.
• Stresul și oboseala. OMS menționează stresul emoțional ca posibil factor; oboseala singură nu dovedește o scădere a rezistenței sau cauza episodului.
• Modificările hormonale. Menstruația sau alte schimbări hormonale pot precede apariția veziculelor.
• Traumatismele locale. O tăietură, o intervenție dentară sau o buză uscată și crăpată pot deschide drumul reactivării.

Când buzele sunt frecvent uscate și fisurate la colțuri, tabloul se poate suprapune cu alte afecțiuni. Detalii despre iritația colțurilor gurii găsești în articolul despre cheilita angulară.

Etapele și durata unui episod

Manifestările unui episod de herpes labial pot varia; lista următoare descrie posibilități, nu etape obligatorii. Intervalul orientativ de 7 până la 10 zile din versiunea inițială nu este o medie confirmată de probele citite aici și nu garantează vindecarea completă.

• Faza de avertizare. Pot apărea furnicături, mâncărime sau arsură înaintea leziunilor. Intervalul de 6 până la 48 de ore din versiunea inițială nu este confirmat ca durată a avertizării; fereastra de inițiere a tratamentului are alt sens.
• Veziculele. Se formează un grup de bășicuțe mici, pline cu lichid clar, pe o bază roșie.
• Ulcerația. Veziculele se sparg și lasă o rană umedă, dureroasă, fără ca probele citite să stabilească această etapă drept cea mai contagioasă. Transmiterea este posibilă și fără simptome vizibile.
• Crusta. Rana se usucă și formează o crustă gălbuie, fără ca evoluția sau absența unei cicatrici să fie garantate.

Herpesul nu stă doar pe buză. Poate apărea și pe gingie, pe cerul gurii sau pe limbă, deși marginea buzei rămâne locul tipic. O leziune care nu se vindecă în 2 săptămâni trebuie evaluată de medic; persistența singură nu exclude diagnosticul de herpes.

Diferența dintre herpes și afte

Herpesul și aftele sunt confundate des, deși au cauze diferite și cer tratamente diferite. Herpesul este viral și contagios, apare de obicei pe buze cu vezicule grupate. Afta este descrisă ca ulcerație necontagioasă, fără a impune o leziune unică. Localizarea orientativă este pe mucoasa moale din interiorul gurii. Tabelul de mai jos este orientativ și nu stabilește diagnosticul după localizare sau numărul leziunilor.

Aftele apar frecvent la copii, unde sunt uneori confundate cu o infecție herpetică. Am detaliat subiectul în articolul despre aftele bucale la copii.

Cum se tratează herpesul labial?

Herpesul labial nu se poate vindeca definitiv, fiindcă virusul rămâne în corp, dar un episod poate fi scurtat și ameliorat. OMS recomandă inițierea precoce a tratamentului episoadelor recurente. Studiile citite au testat un regim oral specific început la primele simptome, fără să compare direct inițierea precoce cu cea tardivă pentru orice antiviral.

Medicul alege forma și schema antivirală pentru cazul concret. Frecvența aplicării unei creme se verifică pentru produsul prescris; abstractul despre valaciclovir oral nu stabilește o schemă pentru orice cremă cu aciclovir. În clinica noastră din Pitești am văzut adesea pacienți care confundă herpesul cu o aftă și amână intervenția, deși antiviralul dă cele mai bune rezultate în primele ore. Această observație locală nu este o comparație controlată între momentele de inițiere sau între produse. Pentru disconfort ajută compresele reci, iar buzele expuse la soare trebuie protejate cu un balsam cu factor de protecție. Nu se sparg veziculele și nu se ating cu degetele, pentru a nu împrăștia virusul.

Cât de contagios este și cum previi transmiterea

Da, herpesul oral este contagios, mai ales în faza de veziculă și de rană deschisă. Transmiterea este posibilă prin contact cu leziuni, salivă sau pielea din jurul gurii. OMS recomandă să nu fie împărțite obiectele care au atins saliva; lista de pahare, tacâmuri, prosoape sau ruj nu stabilește un risc egal pentru fiecare obiect. Nu presupunem transferul de la buză la ochi în orice episod.

• Evită contactul apropiat. Fără sărut și fără sex oral în timpul unui episod activ.
• Spală-te des pe mâini. Mai ales după ce atingi zona, ca să nu duci virusul la ochi.
• Nu împărți obiecte personale. Pahar, tacâmuri, prosop, balsam de buze rămân doar ale tale.
• Protejează bebelușii. Un adult cu herpes activ nu sărută nou-născuții, la care infecția poate fi gravă.

Când mergi la medic?

Cele mai multe episoade se vindecă singure, dar unele situații cer o evaluare. Mergi la medic dacă o leziune nu se vindecă în 2 săptămâni, dacă episoadele sunt foarte frecvente, dacă herpesul se apropie de ochi sau dacă apare febră mare și numeroase ulcerații, mai ales la un copil mic. Persoanele cu imunitatea scăzută, prin boli sau tratamente, au nevoie de atenție specială, fiindcă la ele infecția poate fi mai severă. O leziune persistentă pe buză care sângerează sau se indurează trebuie întotdeauna arătată medicului.